substantiv feminin
IFaptul de a fi solidar (cu cineva sau cu ceva);
sentiment care îi determină pe oameni să-și acorde
ajutor reciproc.
IIRăspundere comună în fața justiției.
În primele șase luni din 2025, poliția a intervenit în peste 61.000 de cazuri, dintre care peste 22.000 au fost fapte penale.
Până la momentul actual, 51 de femei au fost ucise de parteneri sau foști parteneri, iar în ultimii opt ani, numărul victimelor a ajuns la 426 de femei.
Nici copiii nu sunt feriți: în 2023 au fost raportate 17.709 cazuri de abuz, iar statisticile arată că în România, zilnic, sunt abuzați sexual, în medie, 11 copii.
Touched România luptă să schimbe aceste statistici îngrijorătoare, oferind sprijin real mamelor și copiilor aflați în dificultate. De la adăpost și consiliere, la educație și reintegrare, le construim împreună drumul spre independență și demnitate.
Ani în care a oferit sprijin pentru peste 1.400 de mame și copii , ajutându-i să își regăsească independența și demnitatea.
Prin cele 7 proiecte sociale dezvoltate, organizația răspunde nevoilor reale ale mamelor și copiilor vulnerabili, marcați de violență domestică, sărăcie sau excluziune socială.
La Centrul Maternal Casa Agar, peste 600 de mame și copii , majoritatea supraviețuitori ai violenței domestice, au găsit nu doar adăpost și hrană, ci și siguranța unei familii și sprijinul de care aveau nevoie pentru a-și reclădi viețile.
Aici, fiecare mamă a primit încurajare, consiliere, și un drum către independență, iar fiecare copil a avut șansa de a crește într-un mediu protejat și plin de speranță.
…țipete care crapă pereții, o mamă dată afară în frig, un copil care învață ce e frica înainte să știe tabla înmulțirii. Mă uitam la ea, mama. Și mă întrebam "de ce nu pleci?" Doar că atunci când ți se spune mereu să taci, începi să crezi că orice ai vrea să zici e greșit.
Am purtat dizabilitatea ca o haina plina de pete, visând mereu la cineva care sa nu o observe. Si am crezut ca l-am gasit cand l-am întâlnit pe el într-o primăvară care părea a mea. M-am agățat de vocea lui, de mâinile lui, de golul din el. Și am facut un copil, crezând că viața se va îndupleca. Dar a devenit tot mai nemiloasă.
M-am născut în lipsă. În lipsa mamei, în lipsa tatălui, în lipsa unei camere cu numele meu pe ușă. Am crescut printre alți copii cu nume care nu se strigau niciodată acasă. La șase ani, m-au luat bunicii. M-au pus în pat, m-au învățat să zic „Sărut mâna”, dar dorul rămânea acolo, ca o ușă deschisă în piept.
Nu știu exact unde începe povestea mea. Poate la trei ani, când am fost abandonată. Sau poate mai târziu, când am început să înțeleg ce înseamnă cuvântul „a ta”. N-am avut nimic „al meu” prea mult timp.
Dacă vrei o poveste cu zâne, închide video-ul. A mea e cu gări, cu mâini străine, cu tăceri lungi cât o viață. A mea începe cu „nu s-a putut altfel”. M-am născut într-o familie care suna mai bine pe hârtie. Tata bea. Mult. Mama… dispărută din decor, fără să anunțe.